Modificarea majoră: eficienţa sezonieră aliniată la performanţa reală

Directiva privind proiectarea ecologică nu numai că ridică sistematic cerinţele minime privind performanţa de mediu, ci modifică şi metodautilizată pentru măsurarea acestei performanţe pentru a reflecta mai bine condiţiile reale. Măsurătorile anterioare reflectau aşa-numita
eficienţă nominală, o măsurătoare a performanţei la o temperatură exterioară fixă şi cu echipamentul funcţionând la sarcină maximă.
Deoarece un sezon de răcire sau încălzire implică un interval de temperaturi exterioare (nu numai o singură temperatură nominală) şi
echipamentul funcţionează deseori numai la sarcină parţială, această valoare veche nu reflecta corespunzător performanţa reală.
Noua metodă, eficienţa sezonieră, măsoară performanţa de încălzire şi răcire într-un interval de temperaturi exterioare care oferă o
reprezentare mai bună a eficienţei reale pe durata unui întreg sezon de răcire sau încălzire. În plus, modurile auxiliare, precum modul de
aşteptare, sunt, de asemenea, luate în considerare la noile valori ale eficienţei sezoniere. Altfel, eficienţa sezonieră oferă o reprezentare
mai bună a performanţei reale a unui aparat de aer condiţionat, în condiţii reale de utilizare, pe durata unui întreg sezon.

Eficienţa nominală oferă o indicaţie asupra eficienţei de funcţionare a unui aparat de aer condiţionat în condiţii nominale.
Eficienţa sezonieră oferă o indicaţie a eficienţei de funcţionare a unui aparat de aer condiţionat de-a lungul unui întreg sezon de răcire
sau încălzire.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.